luni, 9 ianuarie 2012

Articol publicat pe Pantocrator.ro


De curând am primit un apel… O voce trista imi spunea de la capatul celălat o poveste de viaţă  greu de ascultat.
Povestea începe undeva în Rodna, în judeţul Bistriţa Năsăud, pe undeva prin sufletul munţilor unde aerul e tăietor de rece şi greu de respiratdar totodata curat ca lacrima.
Era o vocea unei mame a doi copii, care îşi spunea durerea în cuvinte atât de înduioşătoare, umbrite de frumosul accent Bistriţean care rasuna ca un clopot pe crestele munţilor.
Vocea din receptor răsuna tremurand spunându-şi povesteam, cu puterea unei mame care îşi doreşte din răsputeri să îşi ajute copii să calce pe urmele studiului, ţinând cont că Mureşan Mihaela are 2 copii unul de 10 ani (în clasa a-III a), Ulise  un baieţel care cu lacrimi în ochi merge la şcoală şi se uită la colegii lui care îşi mănâncă pacheţelul în pauza de masă, iar el nu are nimic, sau poate are numai o felie de pâine şi aceea o ia cu grijă, ştiind că nu mai are de unde lua alta, venitul lor familiar fiind de 84 Ron.  Să nu uităm nici de mezinul familiei Adrian (5 ani) care merge la grădiniţă şi vede tot felul de jucării, cărţi de colorat, creioane de care se bucură numai pentru 4 ore şi apoi se întoarce la iubita sa mămică şi cu toate că ar vrea să îi spună: “mami vreau şi eu”; se abţine într-un oftat adânc umbrit de conştiinţa matură că nu are de unde să îi dea şi nu vrea să o supere ştiind că tăticul lui Ulise a fost zdrobit de munca asiduă cu ziua în construcţii având un accident de muncă în care a rămas ţintuit mai mult timp la pat rămânând cu sechele destul de vizibile şi în acelaşi timp costisitoare pentru o familie cu un venit atât de mic.
Stiu că e dureroasă povestea dar e adevarată fiind certificată de Preotul Gheorghe Ganea.
Am rugat-o în încheierea apelului pe Mihaela să îşi scrie povestea şi să ne-o trimită. Aşa a făcut, iar acum eu v-o aduc împreună cu fotografii ale actelor şi ale lor. Articol publicat pe Pantocrator.ro

Povestea unei mame triste

Ma numesc Muresan Mihaela, sunt mama a doi copii, iar sotul este bolnav. Apelez la sprijinul dvs., cu speranta si cu credinta in Dumnezeu ca ma veti putea ajuta. Locuim intr-o garsoniera, patru persoane. Dormim intr-un singur pat. Venituri avem doar alocatia de stat a copiilor. Sotul meu a lucrat cu ziua la o firma de constructii, unde a avut un accident la coloana vertebrala. Au urmat multe tratamente scumpe si care au trebuit platite, pentru ca nu eram asigurati medical. El era tot sprijinul casei. Lucra si ne intretinea pe toti. Cand s-a vazut in situatia aceea, a facut o cadere nervoasa. Am mers la un examen psihologic si psihiatric, in care l-au diagnosticat cu tulburari mentale profunde. (Anexez si acte doveditoare.) Am facut toate demersurile pentru o pensie, dar nu stim cand o sa o primim.  am ramas fara lemne. Stam toti imbracati in casa. Ne este foarte greu    Sunt zile in care nu am bani nici pentru un corn sa le dau copiilor la scoala. M-am tot zbatut sa putem avea o locuinta mai mare, dar asta o sa ramana doar un vis pentru noi, daca nu avem posibilitatea de a avea nici macar strictul necesar.
Va rog din tot sufletul, nu treceti cu vederea peste scrisoarea noastra, pentru ca stiu ca mai sunt si oameni cu suflet mare, care ne-ar putea da o mana de ajutor. Orice este binevenit. Domnul Iisus si Maicuta sfanta sa va binecuvanteze. 

Suma necesara este:
1000 de euro pentru recuperarea sotului