De curând am primit un apel… O voce trista imi spunea de la capatul celălat o poveste de viaţă greu de ascultat.
Povestea începe undeva în Rodna, în judeţul Bistriţa Năsăud, pe undeva prin sufletul munţilor unde aerul e tăietor de rece şi greu de respiratdar totodata curat ca lacrima.
Era o vocea unei mame a doi copii, care îşi spunea durerea în cuvinte atât de înduioşătoare, umbrite de frumosul accent Bistriţean care rasuna ca un clopot pe crestele munţilor.
Vocea din receptor răsuna tremurand spunându-şi povesteam, cu puterea unei mame care îşi doreşte din răsputeri să îşi ajute copii să calce pe urmele studiului, ţinând cont că Mureşan Mihaela are 2 copii unul de 10 ani (în clasa a-III a), Ulise un baieţel care cu lacrimi în ochi merge la şcoală şi se uită la colegii lui care îşi mănâncă pacheţelul în pauza de masă, iar el nu are nimic, sau poate are numai o felie de pâine şi aceea o ia cu grijă, ştiind că nu mai are de unde lua alta, venitul lor familiar fiind de 84 Ron. Să nu uităm nici de mezinul familiei Adrian (5 ani) care merge la grădiniţă şi vede tot felul de jucării, cărţi de colorat, creioane de care se bucură numai pentru 4 ore şi apoi se întoarce la iubita sa mămică şi cu toate că ar vrea să îi spună: “mami vreau şi eu”; se abţine într-un oftat adânc umbrit de conştiinţa matură că nu are de unde să îi dea şi nu vrea să o supere ştiind că tăticul lui Ulise a fost zdrobit de munca asiduă cu ziua în construcţii având un accident de muncă în care a rămas ţintuit mai mult timp la pat rămânând cu sechele destul de vizibile şi în acelaşi timp costisitoare pentru o familie cu un venit atât de mic.
Stiu că e dureroasă povestea dar e adevarată fiind certificată de Preotul Gheorghe Ganea.
Am rugat-o în încheierea apelului pe Mihaela să îşi scrie povestea şi să ne-o trimită. Aşa a făcut, iar acum eu v-o aduc împreună cu fotografii ale actelor şi ale lor. Articol publicat pe Pantocrator.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu